O zi..

Dorm. Visele ma poarta spre taramuri indepartate. Visez ca zbor. E asa de frumos sa simti ca esti in aer . Avionul prinde inaltime . Parca sufletul mi se desprinde odata cu el. Ceas nu mai exista. Timpul nu mai e masurat. Nimeni nu imi cere sa ma trezesc. Si bineinteles , nu trebuie sa merg la scoala.
Nu se aude muzica. E liniste. Ma intorc de pe o parte pe alta . Nu ma intereseaza ca e ora pranzului , ca trebuie sa fac curat , ca am haine de spalat .. NU! Oricum nu am musafiri. Asa ca .. imi pot face de cap.
Ma trezesc alene . Ma ridic din pat si imi fac o cacao fierbinte. Si doua felii de paine prajita. Le mananc in timp ce stau tolanita in varful patului. Sorb din cacao, cu inghitituri mici. Telefonul nu suna. Ce bine! Ma uit la televizor , la o emisiune care nu imi solicita neuronii (ha ha ). Termin cacaua. Mi se face .. ce credeti? Somn .
Ma gandesc daca sa o sun pe Ale .. Mai bine nu. Poate mai tarziu . Incerc sa nu ma gandesc la ziua de maine , de poimaine, de raspoimaine. Sterg incet cu buretele ultimele date. Nu simt nevoia sa vad pe nimeni. Nici sa vorbesc. Inchid televizorul si ma uit pe tavanul roz. Privesc in gol. Inchid ochii si visez. Nu dorm. Adulmec doar linistea .. Ce bine e acasa!